Logo
Home

Apostille

Veterinar

Despagubire

Drept

Sport

Impressum

Grafik
15.07.2022

Transportul

Încredinţarea documentelor

Potrivit dispoziţiilor art. 416 C.com. „expeditorul este dator a încredinţa cărăuşului actele de vamă sau altele ce ar fi de trebuinţă; el este răspunzător de cuprinsul şi regularitatea lor".
În situaţia în care actele sunt inexacte, daunele suferite de cărăuş ori amenzile primite de acesta din acest motiv le va suporta expeditorul, cu excepţia situaţiilor în care se va dovedi culpa cărăuşului.
În cazul transporturilor internaţionale, obligaţia de a întocmi documentele vamale însoţitoare ale documentului de transport poate aparţine expeditorului sau destinatarului. Este motivul pentru care, în doctrină s-a spus că dispoziţiile art. 416 C.com. nu sunt complete, ele impunând numai expeditorului această obligaţie.

Încărcarea mărfii

Părţile stabilesc în sarcina cui va fi obligaţia de a încărca marfa în mijlocul de transport şi modul de repartizare între cărăuş şi expeditor a obligaţiilor care au ca obiect încărcarea mărfurilor în mijlocul de transport.
În practică, de obicei sarcina încărcării mărfurilor în mijloacele de transport revine expeditorului. Cărăuşul este însă cel care veghează operaţiunile de încărcare şi respectarea normelor tehnice de încărcare, norme pe care tot el are obligaţia de a le elabora şi a le pune la dispoziţia expeditorului.
Finalizarea acestei operaţiuni coincide cu următoarea etapă şi anume aceea a aplicării sigiliilor pe sistemul de închidere a mijloacelor de transport.
Cu ocazia efectuării acestor operaţiuni, părţile stabilesc timpul în care trebuie să se efectueze încărcarea, în cazul în care este efectuată de expeditor.
Dacă nu se stabileşte nimic în acest sens, se vor aplica regulamentele cărăuşului sau uzanţele locale, iar în lipsa acestora, instanţa va aprecia termenul rezonabil pentru efectuarea unei asemenea operaţii.
Dacă se depăşeşte timpul de încărcare, sancţiunea va fi plata unor penalităţi de întârziere de către expeditor, ţinând cont de câştigul nerealizat de cărăuş ca urmare a imobilizării mijlocului de transport.

Plata preţului

De regulă, obligaţia de a plăti preţul transportului îi revine expeditorului. Prin excepţie, ea poate fi pusă în sarcina destinatarului prin clauza de plată transmisă, care trebuie să fie expresă, acceptată de cărăuş şi de destinatar.
Momentul efectuării plăţii este, în general, momentul predării mărfurilor. Dacă nu se efectuează plata, cărăuşul are dreptul de a suspenda efectuarea transportului.
Preţul de transport se formează în raport de cererea şi oferta de pe piaţă şi în funcţie de o serie de elemente ca: natura bunurilor ce urmează a fi transportate, distanţa de parcurs etc.
Preţul de transport nu este considerat un element de valabilitate al contractului, drept urmare, lipsa lui nu afectează valabilitatea contractului. De asemenea, în plus faţă de preţul efectiv al transportului sunt şi alte tipuri de cheltuieli pe care cărăuşul le va solicita: este vorba de cheltuielile accesorii, adică cele aferente activităţilor accesorii transportului efectuate de cărăuş, şi cheltuielile anticipate sau de provizion, adică comisionul, dacă transportatorul principal va efectua deplasarea apelând, pentru o porţiune din parcurs, la un comisionar de transport.
Aşadar, preţul transportului poate fi plătit de expeditor sau de destinatar.
De menţionat este şi faptul că există şi posibilitatea ca expeditorul să plătească provizoriu preţul la staţia de expediţie şi cărăuşul să-şi asume obligaţia de a recupera preţul de la destinatar în momentul predării mărfurilor. Suma astfel recuperată va fi remisă expeditorului şi ea se numeşte contra ramburs.